Educația este domeniul prioritar de activitate al Asociației Transcena. Chiar dacă pare sec și rigid, este adevărat că învățăm, ne schimbăm și evoluăm toată viața. Nu există o vîrstă a stagnării, iar arta este cel mai potrivit mediu în care vedem, înțelegem și trăim acest adevăr. Asumîndu-și ipoteza dezvoltări personale și instituționale ca fundament al unei lumi penetrabile de rațiune și simțire, Asociația Transcena propune și implementează proiecte de educație pentru tineri și adulți în special prin arta ce declară că este un instrument de explorare și rezolvare a unor probleme sociale complexe.

În lumea metodelor alternative de educaţie teatrul ocupă primul loc. Această formă de artă colectivă și complexă oferă foarte multe instrumente celor ce caută căi de învățare prin experimentare. De asemenea teatrul oferă tehnici de învățare în grup dezvoltînd astfel implicit abilitățile sociale ale participanților indiferent de obiectivul central al procesului educațional. În secolul XX au fost create numeroase tehnici de predare ce includ sau se bazează pe exercițiile de teatru.
Instrumentele din teatru ce se folosesc cu predilecție în procesele educaționale sunt: exercițiile de antrenament ale actorilor incluzînd: voce și dicție, mișcarea scenică, controlul emoției, exerciții de improvizație, studiul personajului, analiza structurii dramatice, conflictul. Aceste tehnici pot fi utilizate pe orice subiect și cu grupuri de participanți extrem de diferite ca vîrstă și nivel de cunoștințe și experiență.

Teatrul în educaţie se poate folosesi în aceste forme:

  • Punerea în scenă a unor lecţii sau segmente de lecţie din manualele de şcoală. Forma de realizare este de scenetă scurtă sau exercițiul complex (asemănător celor din sociodramă). Aici putem avea lecţii de fizică, istorie, astronomie, educaţie civică, literatură dar şi de matematică, biologie şi gramatică. Pentru fiecare materie ne ajută o tehnică diferită de teatru. Lucrînd astfel copiilor cu stiluri de învăţare centrate pe mișcare, acțiune, imagine capătă acces mai ușor la informaţie.
  • Punerea în scenă a unor noţiuni-cheie din manualele și programele școlare. . Forma cea mai adecvată este aici exercițiul complex, simbolic. Aria ce se poate aborda este foarte largă: de la „familie” la „pericol” şi de la „tabletă” la „context”. Desigur ţine de responsabilitatea dascălului să identifice anume care noţiuni vor debloca înţelegerea fiecărei materii. Dar recomandăm ca punerea în scenă să se realizeze cu ajutorul profesioniștilor. În exercițiile ce ilustrează denotații și conotații se cere în cea mai mare măsură cunoașterea tehnică a limbajului teatral. În primul rînd prin acest demers, pentru care se cere alocat un timp suplimentar faţă de cel alocat lecţiilor obligatorii, se lărgesc cunoştinţele lexicale ale copiilor. Putem să ne imaginăm cel mai bine asemenea exerciţii ca pe nişte definiţii animate.
  • Punerea în scenă a unor teme extra-curriculare. Aici se încadrează teatrul şcolar în care elevii conduşi de un profesor sau de un actor pun în scenă texte din dramaturgia română sau internaţională. Dar forma cea mai adecvată este piesa de teatru scurtă bazată pe ideile și propunerile creative ale elevilor. Nu numai dramaturgia poate fi calea de a aborda teme extra-curiculare. Chiar sunt recomandate proiecte mai îndrăzneţe de spectacol pe care elevii le agreează şi care vin din preocupările lor cotidiene: teatru muzical, teatru expresionist, scenarii multi-media create de elevi. Temele sunt de multe ori dictate de context: violenţa în şcoală, prevenirea consumului de tutun, alcool, droguri, violenţa în familie sunt printre cele care nu se bucără de interesul copiilor dar sunt prezente. Lista de teme se generează în sistemul de învăţămînt iar punerea în scenă poate ilustra expresiv şi emoţional pe oricare dintre acestea cu condiţia să fie realizată profesionist.
  • Punerea în scenă a noţiunilor de inter-relaţionare socială. Acest nivel reprezintă pasul anterior programelor structurate pentru deprinderea de abilităţi sociale. Aici se încadrează majoritatea temelor de cultură civică dar și temele propuse de elevi ce reflectă interesele specifice vîrstei.

Formele enumerate pot fi scenarii scrise ce sunt învățate de elevi ca atare și interpretate în diverse momente sau pot fi improvizate sau generate prin improvizație. Această a doua formă are potențialul cel mai mare de învățare și dezvoltare a comunicării, negocierii și asertivității. Se creează spectacole ( de la 15 minute la o oră, de exemplu) cu personaje, situații și conflicte semnificative din viațaț elevilor.

Din experiență știm că cea mai răspîndită formă aplicare a teatrului în școală în prezent rămîne cercul de teatru. Cercul de teatru, trupa de teatru, grupul de teatru în şcoală (gimnaziu şi liceu) poate că este cea mai întîlnită activitate extraşcolară în afara activităţilor sportive. Orice fel de formă de teatru s-ar produce în aceste cercuri-grupuri-trupe, participarea la ele este dorită de elevi şi profesori deopotrivă, aduce interes din partea colegilor, recunoaştere, o poziţie înaltă între colegi. Cercul-trupa-grupul de teatru sunt un spaţiu de învăţare şi formare şi experienţa de aici nu va fi uitată repede de nici unul dintre participanţi. Cercul-trupa-grupul înseamnă bună dispoziţie, distracţie, atenţie, celebritate.

Spectacolele create astfel reflectă realitatea, aşa cum o văd autorii lor care sunt, cel mai adesea, și actori. Elevii învaţă să joace respectînd personajul şi schimbările de situaţie, dar improvizînd cu oarecare libertate replicile. Dacă profesionistul care coordonează cercul-trupa-grupul insistă, aceste spectacole aduc pe scenă adevăratele probleme ale autorilor-actorilor lor. Elevii deprind greu abilităţi sociale atunci cînd modul în care au înţeles o noţiune de inter-relaţionare nu are nici o legătură cu viaţa lor de zi cu zi. Exerciţiile de teatru sau improvizaţiile bine făcute îi pun în legătură cu realitatea socială a noţiunilor şi participanţii îşi găsesc imediat raportul corect de viaţă cu noţiunea pusă în scenă.

Cu cît mai mult conflictul pus în scenă are legătură cu experiența elevilor, cu atît mai mult spectacolul are valoare, se poate transforma într-o platformă de dezbatere și generează revelații interesante atît pentru elevi, cît și pentru profesori.

Despre educație prin teatru:

Tag McEntegart, In the garden of the Imagination

Augusto Boal, The Rainbow of Desire

John Bergman, Saul Hewish, Challenging Experience

Mihaela Săsărman, Teatrul în școală, UNITER

Campania ACCES LA SUCCES – evaluarea rezultatelor 2008