O problema unanim recunoscuta, azi, in tara noastra, este situatia victimelor violentei domestice din mediul rural. Este cunoscut faptul ca de cele mai multe ori, factorii decizionali care trebuie sa dispuna aplicarea legii atunci cand o femeie abuzata apeleaza la autoritati pentru obtinerea ordinului de restrictie in regim de urgenta sunt exponentii aceleiasi comunitati din care provine victima. In Romania secolului XXI, in mediul rural, aplicarea legii in vigoare, in acest domeniu, este trecuta, de multe ori, cu vederea. Si aici, la fel ca si in comunitatile urbane, de altfel, pentru multi, probabil, e firesc sa-ti mai atingi copilul, sa-ti mai bati nevasta… Ca urmare acel exponent al comunitatii responsabil cu aplicarea legii poate considera ca fiind firesc sa mai faci asta, macar “pentru mentinerea prestigiului”. Nu stim, ne intrebam.
Care sunt cele mai bune cai de a garanta accesul cetatenilor din mediul rurual la drepturi, la justitie, la protectiea vietii, acces cel putin egal cu cel al cetatenilor din mediul urban? Se stie, mediul rural este un mediu putin cunoscut, din perspectiva unei cercetari in domeniul violentei in familie. Nu este monitorizat si, din acest motiv, se pot emite pareri doar pe baza experientei personale, pe ceea ce se afla din presa si de la cunoscuti, insa, cu siguranta, o cercetare aplicata si dedicata, inca nu a facut nimeni. Si nu avem in vedere prezenta fenomenului si victimele, ci modul de aplicare a legii, accesul la resurse, nivelul resurselor. Pentru a cunoaste precis cine, cat si de ce decide cum stau lucrurile acolo, care este dinamica iesirii unei victime dintr-o situatie de violenta, care este rata de succes, trebuie facuta o ampla cercetare. Ceva ce stim cu siguranta este faptul ca accesul la informatie este limitat. Cea mai multa informatie in acest domeniu se gaseste in mediul virtual, iar informatia tiparita ajunge deocamdata cu greu in si orasele mari la sectiile de Politie.
“Asadar, tiparirea si diseminarea informatiei catre victimele din mediu rural trebuie sa fie prima noastra preocupare”, declara doamna Mihaela Sasarman, presedinta Asociatiei Transcena. Persoanele care nu au un calculator in casa sau care nu sunt beneficiare de internet, au aceasta problema. Femeile care nu sunt foarte grav ranite nu cheama serviciul medical de interventie rapida aproape niciodata, in mediul rural.
“In Romania sunt peste 2500 de posturi de Politie rurala, si nu am putea sa lucram cu toate. Deocamdata, Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor isi centreaza atentia pe inspectoratele judetene de politie iar membrii retelei colaboreaza de asemenea si cu politiile municipale si punctual doar cu politia rurala “, a mai declarat doamna Mihaela Sasarman, presedinta Asociatiei Transcena.
Avem nevoie de masuri concrete pentru ca orice persoana care se considera victima sa aiba acces la protectie si servicii in maximum 24 de ore. Si urgenta accesului sa nu depinda de locatia acestei persoane pe harta Romaniei. Organizatiile non-guvernamentale nu pot asigura reactiile sistematic corecte la nivel national. Numai institutiile statului, centrale si locare, pot sa-si asume acest lucru. Si trebuie sa o faca!
Atât Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei, cât și Directiva UE privind victimele, stabilesc norme noi în materie de reacție față de victimele violenței de gen. Statele membre ale UE trebuie să își revizuiască legislația pentru a se asigura că aceasta corespunde convenției și directivei. Poate si din acest motiv, România se pregătește să intre într-o nouă eră în ceea ce privește protecția femeilor victime ale violenței, prin ratificarea de către Senat a Convenției Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice numita si Convenția de la Istanbul.
In 15 februarie, la București, ONG-urile care fac parte din Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor (Rețeaua VIF) au avansat probabilitatea ca Parlamentul să ratifice curand Convenția de la Istanbul. La aceasta conferința a luat parte și reprezentanta unei organizații neguvernamentale din Irlanda, care a vorbit despre modalitățile specifice de abordare a fenomenului violenței de gen din tara de adoptie. Doamna Gabi Muntean de la Centrul „Pavee Point Traveller and Roma Centre” lucrează de mai bine de cinci ani în Irlanda cu femei imigrante de etnie romă, victime ale violenței, ce întâmpină dificultăți în a accesa serviciile publice din această țară.
Inca o data s-a evidentiat nevoia urgenta de a îmbunătăți și de a armoniza legislatia privind violența împotriva femeilor, atât în interiorul statelor membre ale UE, cât și între acestea, în vederea combaterii acestui abuz răspândit pe întreg teritoriul UE. Din acest motiv, ratificarea de către Senat a Convenției Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice – Convenția de la Istanbul, este un prim pas evident.
Convenția de la Istanbul a fost semnată de Guvernul României în data de 27 iunie 2014, la Strassbourg. Proiectul de lege de ratificare a Convenției a fost adoptat de Guvern în septembrie 2015, iar Camera Deputaților l-a adoptat în noiembrie 2015. În prezent, proiectul de lege se află în dezbatere la Senat. Prevederile Convenției vor fi aplicabile României la trei luni de la depunerea documentului oficial de ratificare la Secretarul General al Consiliului Europei. Convenția introduce sancțiuni penale și juridice pentru acte de violență psihică și fizică, molestări psihologice insistente ce violează intimitatea, dar și pentru căsătoria forțată, mutilarea genitală a femeilor, violența sexuală (inclusiv violul), hărțuirea sexuală, avortul forțat și sterilizarea forțată.
