Senatul a aprobat Conventia de la Istanbul

În România, anual sunt peste 600.000 de femei victime ale violenței sexuale, însă mai puțin de jumătate din aceste cazuri sunt si raportate autoritatilor. Iata ca, de curand, Senatul a aprobat proiectul de lege referitor la ratificarea Convenției de la Istanbul, document care prevede prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Acest document poate fi socotit ca fiind cel mai complet act din lume pe acest subiect, care a stabilit noi standarde în privința combaterii violenței împotriva femeilor.
Prevederile Convenției pot fi aplicate în România după trei luni de la depunerea documentului la Secretarul General al Consiliului Europei. Acest Proiect de lege a fost aprobat cu 100 de voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și o „abținere”. Prin semnarea și ratificarea Convenției de la Istanbul, tara noastra se obligă să introducă politici publice mai cuprinzătoare și să aloce resursele necesare pentru a crea o zonă de toleranță zero față de violența de orice fel, fie că vorbim de violență fizică, psihică, emoțională sau economică.
Se cunoaste despre Convenția de la Istanbul că a fost adoptată cu cinci ani in urma de Turcia, mai exact în mai 2011, iar de atunci a fost ratificată de 20 de țări din Europa, ultimul sta fiind San Marino. Este primul instrument legal care țintește spre combaterea violenței împotriva femeilor și a celei domestice din Europa. Işi propune protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor; protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestic. Sub incidenţa convenţiei intră femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de migrant sau orientare sexuală. Statele sunt totodată încurajate să aplice convenţia şi altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.
În esenţă, convenţia constituie un nou apel la egalitate între femei și bărbați, întrucât violenţa împotriva femeilor este adânc înrădăcinată în inegalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul societăţii şi este perpetuată de o cultură a intoleranţei. Prin urmare, noutatea adusă de acest act legislativ rezidă in faptul că această Convenţie recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului şi o formă de discriminare. Ea este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaților și femeilor, cât și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați. De asemenea, se introduc o serie de infracţiuni, precum sterilizarea forţată, mutilarea genitală a femeilor sau violenţa psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca infracţiuni în legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei. Printre măsurile de protecţie sunt prevăzute înfiinţarea de servicii specializate care să ofere asistenţă medicală şi consiliere psihologică şi juridică victimelor şi copiilor lor, precum şi înfiinţarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.
Reţeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor precum şi alte instituţii responsabile, cum ar fi CSM, MJ, PICCJ si IGPR urmează să se implice în redactarea unui „Plan de acţiune cu măsuri concrete pentru îmbunătăţirea legislaţiei şi practicilor naţionale”.