Timp de citire: 3 minute

Asociaţia TRANSCENA, Asociaţia ARTEMIS şi Asociaţia Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului desfăşoară în anul acesta, în perioada celor 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii, o campanie pentru sprijinirea femeilor victime ale violenţei în familie. Vom promova măsurile de protecţie din lege şi vom dezbate două subiecte concrete: ce trebuie să facă femeile victime ale violenţei în familie pentru a beneficia de gratuităţile prevăzute de lege şi cum se implementează ordinul de protecţie. Invităm vizitatorii să ni se alăture prin comentarii, informaţii şi transmiterea informaţiilor din campania noastră tuturor celor care ar putea avea nevoie de ele. Vă mulţumim anticipat!

Campanie realizată cu sprijinul

Tipografiei Vizual-Graph SR

Mai mult decît o campanie – două probleme – o acţiune!

În 12 martie 2012 au intrat în vigoare modificările la legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Cea mai importantă noutate a fost introducerea ordinului de protecţie. Efectul ordinului de protecţie trebuie să fie posibilitatea victimei de a pune o distanţă legală între ea şi agresor. Aceasta înseamnă că judecătorul poate obliga agresorul fie să părăsească locuinţa conjugală, fie să nu se apropie de victimă, ceea ce ar trebui să garanteze integritatea fizică a acesteia. Ordinul poate fi emis în situaţii extreme în regim de urgenţă deosebită, adică în cel mult 24 de ore. Încălcarea ordinului de protecţie de către agresor se pedepseşte prin lege. Găsiţi în anexa 1 textul integral al Ordinului de protecţie.

În noua sa formă legea ne pune cu prioritate două mari probleme:

• cum se va implementa la nivel naţional ordinul de protecţie în absenţa normelor metodologice (adică acel text care îi spune fiecărui funcţionar şi cetăţeanului ce să facă, cum şi unde pentru ca să rezolve situaţia conform legii)

şi

• cum se asigură gratuitatea prevăzută de lege: consiliere juridică gratuită şi certificat medico-legal gratuit

Pentru normele metodologice .care să asigure implementarea ordinului de protecţie, aşteptăm acţiunea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care a trimis Guvernului spre aprobare o Strategie la nivel naţional care prevede în planul ei de acţiuni şi elaborarea de norme metodologice.

Cît priveşte asigurarea gratuităţilor, în primul rînd ne este greu să spunem unde este blocajul. Am trecut în Anexa 2 ce spune legea. Textele, după cum vedeţi, nu ne spun ceva practic: unde trebuie să meargă victima, cu cine să solicite să stea de vorbă, în ce formă să scrie şi cui să adreseze o cerere pentru ca să obţină repede gratuitate pentru rezolvarea problemelor ei. Am căutat informaţie, adică regulamente ale primăriilor, norme, proceduri, dar nu am găsit nimic explicit despre cum se obţine gratuitatea prevăzută de lege. Am înţeles că în cadrul serviciilor de asistenţă socială din municipii şi oraşe s-ar putea ca victima să primească îndrumare sau sprijin pentru a obţine gratuităţile la care are dreptul, dar nu ştim cum trebuie procedat. Am înţeles că există un fond de urgenţă pentru taxa pentru examenul medico-legal de care pot beneficia victimele în condiţiile legii prin Serviciile Publice de Asistenţă Socială. Ştim că în unele centre pentru victima violenţei în familie finanţate prin diverse programe şi manageriate de ONG-uri se asigură gratuităţi. Aceasta este şi bine şi rău: este bine că există şi este rău că, din păcate, finanţările nu se ştie cît vor dura.

Statul şi autorităţile locale (care sunt tot statul) trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru prevederile legilor pe care tot statul (guvernul sau preşedintele ţării) le-au aprobat.

Vă propun să îi ajutăm. Vă rugăm să ne scrieţi despre situaţii concrete în care a fost nevoie de bani pentru o victimă ca să-şi asigure viaţa, sănătatea sau libertatea, şi nu i-a putut obţine. Vă rugăm să ne scrieţi, dacă ştiţi, exemple de instituţii publice care au un mod clar, explicit, de acordare a gratuităţilor conform legii. Informaţia pe care vă rugăm să ne-o daţi ne va ajuta să facem primul pas în acţiunea pe care o vom desfăşura în anul 2013 pentru a convinge cît mai multe administraţii locale să pună în aplicare prevederile legii. Cu cît mai multe cazuri vom afla de la voi cu atît mai uşor va fi să demonstrăm aleşilor locali că:

1. legea nu se aplică sau se aplică fragmentat

2. este nevoie vitală de aplicarea ei

Cînd spun nevoie vitală spun, aşa cum din păcate, multe dintre noi ştiu, diferenţa dintre spital şi infirmitate, spun diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Vă mulţumim dinainte pentru ajutor şi vă aşteptăm!

Campanie realizată cu sprijinul

Tipografiei Vizual-Graph SRL