Timp de citire: 2 minute

Activitatea de monitorizare a început în anul 2008 în Asociația Transcena ca o necesitate rezultată din analiza nevoilor grupurilor țintă cu care am lucrat.

Asociația Transcena se implică în monitorizarea modului de aplicare a legilor și în advocacy pentru modificarea acestora, identificînd nevoile și argumente factuale, legi care privesc grupurile cu care am lucrat de-a lungul anilor: victimele violenței domestice, tinerii în situații de risc, profesioniștii din domeniile relevante pentru aceste categorii. Tema dominantă, tema ce se regăsește în toate acțiunile de monitorizare și advocacy este respectarea drepturilor omului.

Activitățile de monitorizare variază în funcție de domeniu și creăm un instrument specific fiecărui domeniu. Utilizăm observația, documentarea, scrisorile de solicitare de informații publice, chestionarul și interviul. Interesul nostru este ca la viecare acțiune să distingem eroarea individuală de cea sistematică. Constatprile constante în timp cu privire la erorile sistematice în implementarea legilor justifică acțiunile de advocacy.

O parte importantă a vieții cetățenilor din România este să găsească cele mai bune soluții pentru probleme lor cu ajutorul legilor și respectînd legile. Lucrurile funcționează bine doar atunci cînd legile sunt adecvate nevoilor de conviețuire și funcționare ale societății și atunci cînd legile sunt implementate cu maximum de eficiență și corectitudine de instituțiile statului. Monitorizarea este pentru Asociația Transcena primul pas către împuternicirea cetățenilor în procesul lor de dialog cu instituțiile statului. Scopul nostru comun îl constituie corectitudinea, transparența și eficiența tuturor părților implicate în colaborarea socială cetățenească într-o societate democratică.

Activitatea de advocacy este legată de drepturile femeilor. Abia la cîțiva ani – nu mulți – după 1989 a ieșit la iveală inegalitatea de gen în România. Fenomenul se mișcase în subsolul realităților socialiste ce impunea la suprafață egalitate între femei și bărbați la locul de muncă, în salarizare, în obligații și drepturi, adăugînd doar o responsabilitate împovărătoare pentru femei în privința natalității cu recompensa titlului de „mamă eroină”. Odată eliberată de constrîngerile ideologiei de partid comunist, piața muncii a virat către inechitate și relații de putere unde femeile au pierdut teren și au devenit, încet, încet, un grup discriminat. Imediat s-a relevat și existența abuzurilor în viața de familie, a hărțuirilor la locul de muncă, in instituții, în locuri publice. Reacția noastră, ca grup și ca indivizi, a fost firească: să ne angajăm de cîte ori considerăm necesar în afirmarea pe căi legale a drepturilor femeilor și a respectului pentru egalitatea de gen.

Căile de acțiune sunt: consultările cu ONGurile active în domeniul drepturilor femeilor, scrisorile deschise, campaniile de advocacy pentru modificarea legii sau pentru implementarea legii.

Despre egalitatea de gen:

Vladimir Pasti, Mihaela Miroiu, Constantin Codiță, România – starea de fapt
Mihaela Miroiu, Societatea retro
Vladimir Pasti, Ultima inegalitate: relații de gen în România